REMUȘCÁRE,remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Re1- + mușcare (după fr. remords). (Sursa: DEX '98 )
REMUȘCÁRE s. v. regret. (Sursa: Sinonime )
remușcáre s. f. mușcare (Sursa: Ortografic )
REMUȘCÁRE ~ărif. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. ◊ A avea ~ări a-l mustra conștiința pe cineva. /re- + mușcare (Sursa: NODEX )