REMORCÁRE,remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca. (Sursa: DEX '98 )
REMORCÁREs.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca]. (Sursa: DN )
REMORCÁRE s. remorcaj, tractare, (rar) remor-cație. (Sursa: Sinonime )
remorcáre s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări (Sursa: Ortografic )
REMORCÁ,remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer. (Sursa: DEX '98 )
A REMORCÁ ~chéztranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer (Sursa: NODEX )
REMORCÁvb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer]. (Sursa: DN )
REMORCÁvb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer) (Sursa: MDN )
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.) (Sursa: Sinonime )
remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. și pl. remorcheáză (Sursa: Ortografic )
