REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence. (Sursa: DEX '98 )
REMITÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence]. (Sursa: DN )
REMITÉNȚĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistență la forță; (p. ext.) recalcitranță. (< fr. rémittence) (Sursa: MDN )
REMITÉNȚĂ s. remisiune. (Sursa: Sinonime )
remiténță s. f., pl. remiténțe (Sursa: Ortografic )
| remitență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | remitență | remitența |
| plural | remitențe | remitențele |
| genitiv-dativ | singular | remitențe | remitenței |
| plural | remitențe | remitențelor |
| vocativ | singular | remitență, remitențo |
| plural | remitențelor |
