Dex.Ro Mobile
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania. (Sursa: DEX '98 )

REMANIÉRE s.f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei; (spec.; polit.) schimbare a compoziției unui guvern. [Pron. -ni-e-. / < remania]. (Sursa: DN )

remaniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri (Sursa: Ortografic )

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier. (Sursa: DEX '98 )

A REMANIÁ ~éz tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificări de componență sau de structură; a modifica. 2) (materiale, mașini etc.) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ sau să revină la starea de mai înainte; a îmbunătăți; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier (Sursa: NODEX )

REMANIÁ vb. I. tr. A modifica (o lucrare, o instituție etc.); (spec.) a schimba compoziția unui guvern. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remanier]. (Sursa: DN )

REMANIÁ vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalație, o instituție); a schimba compoziția unui guvern. 2. a înlătura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse. (< fr. remanier) (Sursa: MDN )

remaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. remaniéz, 3 sg. și pl. remaniáză, 1 pl. remaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. remaniéze; ger. remaniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
remania   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) remania remaniere remaniat remaniind singular plural
remania remaniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) remaniez (să) remaniez remaniam remaniai remaniasem
a II-a (tu) remaniezi (să) remaniezi remaniai remaniași remaniaseși
a III-a (el, ea) remania (să) remanieze remania remanie remaniase
plural I (noi) remaniem (să) remaniem remaniam remaniarăm remaniaserăm, remaniasem*
a II-a (voi) remaniați (să) remaniați remaniați remaniarăți remaniaserăți, remaniaseți*
a III-a (ei, ele) remania (să) remanieze remaniau remania remaniaseră
* Formă nerecomandată

remaniere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular remaniere remanierea
plural remanieri remanierile
genitiv-dativ singular remanieri remanierii
plural remanieri remanierilor
vocativ singular remaniere, remaniereo
plural remanierilor