RELUCTÁNT, -Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluctant) (Sursa: MDN )
reluctánt adj. m., pl. reluctánți; f. sg. reluctántă, pl. reluctánte (Sursa: Ortografic )
| reluctant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reluctant | reluctantul | reluctantă | reluctanta |
| plural | reluctanți | reluctanții | reluctante | reluctantele |
| genitiv-dativ | singular | reluctant | reluctantului | reluctante | reluctantei |
| plural | reluctanți | reluctanților | reluctante | reluctantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
