Dex.Ro Mobile
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa. (Sursa: DEX '98 )
relaționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. relaționării; pl. relaționări (Sursa: Ortografic )
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație. (Sursa: DEX '98 )
RELAȚIONÁ vb. tr. (rar) a pune în relație fenomene, evenimente etc. (< relație + -ona) (Sursa: MDN )
relaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. relaționéz, 3 sg. și pl. relaționeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
relaționa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) relaționa relaționare relaționat relaționând singular plural
relaționează relaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) relaționez (să) relaționez relaționam relaționai relaționasem
a II-a (tu) relaționezi (să) relaționezi relaționai relaționași relaționaseși
a III-a (el, ea) relaționează (să) relaționeze relaționa relaționă relaționase
plural I (noi) relaționăm (să) relaționăm relaționam relaționarăm relaționaserăm, relaționasem*
a II-a (voi) relaționați (să) relaționați relaționați relaționarăți relaționaserăți, relaționaseți*
a III-a (ei, ele) relaționează (să) relaționeze relaționau relaționară relaționaseră
* Formă nerecomandată

relaționare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular relaționare relaționarea
plural relaționări relaționările
genitiv-dativ singular relaționări relaționării
plural relaționări relaționărilor
vocativ singular relaționare, relaționareo
plural relaționărilor

m.dex.ro © 2009-2026 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române