REJÉT, rejeturi, s. n. (Livr.) Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. – Din fr. rejet. (Sursa: DEX '98 )
REJÉT s.n. (Franțuzism) 1. Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 2. Ingambament. [< fr. rejet]. (Sursa: DN )
REJÉT s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet) (Sursa: MDN )
rejét s. n., pl. rejéturi (Sursa: Ortografic )
| rejet substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rejet | rejetul |
| plural | rejeturi | rejeturile |
| genitiv-dativ | singular | rejet | rejetului |
| plural | rejeturi | rejeturilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
