Dex reincarnare, reincarnare, definiţie reincarnare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna. (Sursa: DEX '98 )

REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna]. (Sursa: DN )

REINCARNÁRE s. reincarnație. (Credința în ~.) (Sursa: Sinonime )

reincarnáre s. f., pl. reincarnări (Sursa: Ortografic )

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner. (Sursa: DEX '98 )

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna. (Sursa: DEX '98 )

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare. (Sursa: DEX '98 )

A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner (Sursa: NODEX )

A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner (Sursa: NODEX )

REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner]. (Sursa: DN )

REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna. (Sursa: DN )

REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare. (Sursa: DN )

REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner) (Sursa: MDN )

reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

reincarna verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) reincarna	reincarnare	reincarnat	reincarnând	singular	plural
		(a) reincarna	reincarnare	reincarnat	reincarnând	reincarnează	reincarnați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reincarnez	(să) reincarnez	reincarnam	reincarnai	reincarnasem
	a II-a (tu)	reincarnezi	(să) reincarnezi	reincarnai	reincarnași	reincarnaseși
	a III-a (el, ea)	reincarnează	(să) reincarneze	reincarna	reincarnă	reincarnase
plural	I (noi)	reincarnăm	(să) reincarnăm	reincarnam	reincarnarăm	reincarnaserăm, reincarnasem*
	a II-a (voi)	reincarnați	(să) reincarnați	reincarnați	reincarnarăți	reincarnaserăți, reincarnaseți*
	a III-a (ei, ele)	reincarnează	(să) reincarneze	reincarnau	reincarnară	reincarnaseră

* Formă nerecomandată

reincarnare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	reincarnare	reincarnarea
nominativ-acuzativ	plural	reincarnări	reincarnările
genitiv-dativ	singular	reincarnări	reincarnării
genitiv-dativ	plural	reincarnări	reincarnărilor
vocativ	singular	reincarnare, reincarnareo
vocativ	plural	reincarnărilor

reîncarna verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) reîncarna	reîncarnare	reîncarnat	reîncarnând	singular	plural
		(a) reîncarna	reîncarnare	reîncarnat	reîncarnând	reîncarnează	reîncarnați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reîncarnez	(să) reîncarnez	reîncarnam	reîncarnai	reîncarnasem
	a II-a (tu)	reîncarnezi	(să) reîncarnezi	reîncarnai	reîncarnași	reîncarnaseși
	a III-a (el, ea)	reîncarnează	(să) reîncarneze	reîncarna	reîncarnă	reîncarnase
plural	I (noi)	reîncarnăm	(să) reîncarnăm	reîncarnam	reîncarnarăm	reîncarnaserăm, reîncarnasem*
	a II-a (voi)	reîncarnați	(să) reîncarnați	reîncarnați	reîncarnarăți	reîncarnaserăți, reîncarnaseți*
	a III-a (ei, ele)	reîncarnează	(să) reîncarneze	reîncarnau	reîncarnară	reîncarnaseră

* Formă nerecomandată

reîncarnare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	reîncarnare	reîncarnarea
nominativ-acuzativ	plural	reîncarnări	reîncarnările
genitiv-dativ	singular	reîncarnări	reîncarnării
genitiv-dativ	plural	reîncarnări	reîncarnărilor
vocativ	singular	reîncarnare, reîncarnareo
vocativ	plural	reîncarnărilor