REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )
regățeán s. m., pl. regățéni (Sursa: Ortografic )
| regățean substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | regățean | regățeanul | regățeană | regățeana |
| plural | regățeni | regățenii | regățene | regățenele |
| genitiv-dativ | singular | regățean | regățeanului | regățene | regățenei |
| plural | regățeni | regățenilor | regățene | regățenelor |
| vocativ | singular | regățene, regățeanule | regățeano |
| plural | regățenilor | regățenelor |
