Dex regret, regret, definiţie regret, dex.ro Mobile

(Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc.
A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită
A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută
A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare; a se căi
A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia
Cu părere de rău = cu regret
Mustrare de conștiință = remușcare, regret
Părere de rău = mâhnire, căință, regret, invidie

REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret. (Sursa: DEX '98 )

REGRÉT s. căință, mustrare, pocăință, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franțuzism înv.) repentir. (Simțea un sincer ~ pentru cele făcute.) (Sursa: Sinonime )

A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter (Sursa: NODEX )

regret substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	regret	regretul
nominativ-acuzativ	plural	regrete	regretele
genitiv-dativ	singular	regret	regretului
genitiv-dativ	plural	regrete	regretelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

regreta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) regreta	regretare	regretat	regretând	singular	plural
		(a) regreta	regretare	regretat	regretând	regretă	regretați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	regret	(să) regret	regretam	regretai	regretasem
	a II-a (tu)	regreți	(să) regreți	regretai	regretași	regretaseși
	a III-a (el, ea)	regretă	(să) regrete	regreta	regretă	regretase
plural	I (noi)	regretăm	(să) regretăm	regretam	regretarăm	regretaserăm, regretasem*
	a II-a (voi)	regretați	(să) regretați	regretați	regretarăți	regretaserăți, regretaseți*
	a III-a (ei, ele)	regretă	(să) regrete	regretau	regretară	regretaseră

* Formă nerecomandată