REGENTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr. régenter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

regentá vb., ind. prez. 1 sg. regentéz; 3 sg. și pl. regenteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. régens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REGÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care ține de regență; propriu re-genței. 2): (Propoziție) ~tă propoziție de care depind una sau mai multe propoziții subordonate. /<fr. régent, lat. regens, ~entis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REGÉNT2 ~ți m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regențe). /<fr. régent, lat. regens, ~entis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REGÉNȚĂ ~e f. 1) Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane împuter-nicite (în timpul minoratului, absenței sau bolii monarhului). 2) Perioadă cât durează această guvernare. 3) Persoană sau organ colegial care exercită prerogativele monarhu-lui. 4) (în Franța, la începutul sec. XVIII) Stil în arhitectură și în arta decorativă care se caracterizează prin grație și delicatețe. /<fr. régence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REGÉNT, -Ă adj. Care deține o regență; referitor la regență. ◊ Propoziție regentă (și s.f.) = propoziție (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată. [Cf. fr. régent]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REGÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorității sau al absenței regelui. [Cf. fr. régent, it. reggente]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REGÉNȚĂ s.f. 1. Guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorității sau al absenței regelui; timp cât durează o asemenea guvernare. 2. (Ist.) Nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegație a sultanului din Constantinopol. [Cf. fr. régence, it. reggenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adj. (despre propoziții; și s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. ◊ (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REGÉNT2, - s. m. regénță (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REGÉNT s. (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

REGÉNTĂ adj., s. (GRAM.) supraordonată. (Propo-ziție ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

REGÉNȚĂ s. (înv.) căimăcămie, locotenență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

regént s. m., adj. m., pl. regénți; f. sg. regéntă, pl. regénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard