Dex.Ro Mobile
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera. (Sursa: DEX '98 )

REGENERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera]. (Sursa: DN )

REGENERÁRE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.) (Sursa: Sinonime )

regeneráre s. f. generare (Sursa: Ortografic )

REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare. (Sursa: DEX '98 )

A REGENERÁ ~éz tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietățile inițiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare (Sursa: NODEX )

A SE REGENERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se reface; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare (Sursa: NODEX )

REGENERÁ vb. I. 1. refl. (Despre organe, țesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare]. (Sursa: DN )

REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare) (Sursa: MDN )

REGENERÁ vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.) (Sursa: Sinonime )

regenerá vb., ind. prez. 1 sg. regeneréz, 3 sg. și pl. regenereáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
regenera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) regenera regenerare regenerat regenerând singular plural
regenerea regenerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) regenerez (să) regenerez regeneram regenerai regenerasem
a II-a (tu) regenerezi (să) regenerezi regenerai regenerași regeneraseși
a III-a (el, ea) regenerea (să) regenereze regenera regeneră regenerase
plural I (noi) regenerăm (să) regenerăm regeneram regenerarăm regeneraserăm, regenerasem*
a II-a (voi) regenerați (să) regenerați regenerați regenerarăți regeneraserăți, regeneraseți*
a III-a (ei, ele) regenerea (să) regenereze regenerau regenera regeneraseră
* Formă nerecomandată

regenerare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regenerare regenerarea
plural regenerări regenerările
genitiv-dativ singular regenerări regenerării
plural regenerări regenerărilor
vocativ singular regenerare, regenerareo
plural regenerărilor