REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien]. (Sursa: DN )
regalián adj. m. (sil. -li-an), pl. regaliéni; f. sg. regaliánă, pl. regaliéne, (sil. -li-e-) (Sursa: Ortografic )
| regalian adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | regalian | regalianul | regaliană | regaliana |
| plural | regalieni | regalienii | regaliene | regalienele |
| genitiv-dativ | singular | regalian | regalianului | regaliene | regalienei |
| plural | regalieni | regalienilor | regaliene | regalienelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
