Dex.Ro Mobile
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius. (Sursa: DEX '98 )

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi înalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezistă, se împotrivește; rebel. [< fr. réfractaire, cf. lat. refractarius]. (Sursa: DN )

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi înalte. 2. (fig.; despre oameni și s.) care se împotrivește; nesupus, rebel. (< fr. réfractaire, lat. refractarius) (Sursa: MDN )

REFRACTÁR adj. v. încăpățânat. (Sursa: Sinonime )

refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. refractári; f. sg. refractáră, pl. refractáre (Sursa: Ortografic )

REFRACTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte. Cărămidă ~ă. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistență influențelor străine; lipsit de recepti-vitate. /<fr. réfractaire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
refractar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular refractar refractarul refracta refractara
plural refractari refractarii refractare refractarele
genitiv-dativ singular refractar refractarului refractare refractarei
plural refractari refractarilor refractare refractarelor
vocativ singular refractarule refractaro
plural refractarilor refractarelor