REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refráctă/refracteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A REFRACTÁ refráctă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE REFRACTÁ se refráctă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /<fr. ré-fracter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard