Dex.Ro Mobile
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula. (Sursa: DEX '98 )

REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Re1- + formula. (Sursa: DEX '98 )

A REFORMULÁ ~éz tranz. A formula din nou, în alți termeni. /re- + a formula (Sursa: NODEX )

REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr. reformuler]. (Sursa: DN )

REFORMULÁ vb. tr. a formula din nou în alți termeni. (< fr. reformuler) (Sursa: MDN )

reformulá vb., ind. prez. 1 sg. reformuléz, 3 sg. și pl. reformuleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
reformula   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reformula reformulare reformulat reformulând singular plural
reformulea reformulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reformulez (să) reformulez reformulam reformulai reformulasem
a II-a (tu) reformulezi (să) reformulezi reformulai reformulași reformulaseși
a III-a (el, ea) reformulea (să) reformuleze reformula reformulă reformulase
plural I (noi) reformulăm (să) reformulăm reformulam reformularăm reformulaserăm, reformulasem*
a II-a (voi) reformulați (să) reformulați reformulați reformularăți reformulaserăți, reformulaseți*
a III-a (ei, ele) reformulea (să) reformuleze reformulau reformula reformulaseră
* Formă nerecomandată

reformulat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reformulat reformulatul reformula reformulata
plural reformulați reformulații reformulate reformulatele
genitiv-dativ singular reformulat reformulatului reformulate reformulatei
plural reformulați reformulaților reformulate reformulatelor
vocativ singular
plural