REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula. (Sursa: DEX '98 )
REFORMULÁRE s.f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. [< reformula]. (Sursa: DN )
reformuláre s. f., pl. reformulări (Sursa: Ortografic )
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Re1- + formula. (Sursa: DEX '98 )
A REFORMULÁ ~éz tranz. A formula din nou, în alți termeni. /re- + a formula (Sursa: NODEX )
REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr. reformuler]. (Sursa: DN )
REFORMULÁ vb. tr. a formula din nou în alți termeni. (< fr. reformuler) (Sursa: MDN )
reformulá vb., ind. prez. 1 sg. reformuléz, 3 sg. și pl. reformuleáză (Sursa: Ortografic )
| reformula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) reformula | reformulare | reformulat | reformulând | singular | plural |
| reformulează | reformulați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | reformulez | (să) reformulez | reformulam | reformulai | reformulasem |
| a II-a (tu) | reformulezi | (să) reformulezi | reformulai | reformulași | reformulaseși |
| a III-a (el, ea) | reformulează | (să) reformuleze | reformula | reformulă | reformulase |
| plural | I (noi) | reformulăm | (să) reformulăm | reformulam | reformularăm | reformulaserăm, reformulasem* |
| a II-a (voi) | reformulați | (să) reformulați | reformulați | reformularăți | reformulaserăți, reformulaseți* |
| a III-a (ei, ele) | reformulează | (să) reformuleze | reformulau | reformulară | reformulaseră |
* Formă nerecomandată
| reformulare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reformulare | reformularea |
| plural | reformulări | reformulările |
| genitiv-dativ | singular | reformulări | reformulării |
| plural | reformulări | reformulărilor |
| vocativ | singular | reformulare, reformulareo |
| plural | reformulărilor |
