REFLECTÁRE,reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta. (Sursa: DEX '98 )
REFLECTÁREs.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta]. (Sursa: DN )
REFLECTÁREs. f. acțiunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ◊ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta) (Sursa: MDN )
REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva într-o oglindă.)4. înfățișare, oglindire, reprezentare. (~ realității în artă.)5. v. proiecție. 6. v. cugetare. (Sursa: Sinonime )
reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art. reflectării; pl. reflectări (Sursa: Ortografic )
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren. (Sursa: DEX '98 )
A REFLECTÁ1 reflécttranz. 1) A face să se reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi. Fața sa nu reflectă nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfățișa; a reprezenta. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
A REFLECTÁ2 ~ézintranz. A gândi mult și profund; a cugeta; a medita; a chibzui; a contempla. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
A SE REFLECTÁ mă refléctintranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioasă). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
REFLECTÁvb. I.1.tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2.intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere]. (Sursa: DN )
REFLECTÁvb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren) (Sursa: MDN )
REFLECTÁ vb. 1.(FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se ~ la întâlnirea unui obstacol.)2. v. oglindi. 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea)4. v. chibzui. (Sursa: Sinonime )
reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. și pl. reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. și pl. refléctă (Sursa: Ortografic )
