A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri
A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut)
A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta
A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul)
A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren. (Sursa: DEX '98 )
REFLECTÁvb. I.1.tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2.intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere]. (Sursa: DN )
REFLECTÁvb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren) (Sursa: MDN )
REFLECTÁ vb. 1.(FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se ~ la întâlnirea unui obstacol.)2. v. oglindi. 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea)4. v. chibzui. (Sursa: Sinonime )
reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. și pl. reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. și pl. refléctă (Sursa: Ortografic )
REFLÉCT,reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). (Sursa: DEX '98 )
A REFLECTÁ1 reflécttranz. 1) A face să se reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi. Fața sa nu reflectă nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfățișa; a reprezenta. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
A REFLECTÁ2 ~ézintranz. A gândi mult și profund; a cugeta; a medita; a chibzui; a contempla. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
A SE REFLECTÁ mă refléctintranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioasă). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren (Sursa: NODEX )
REFLÉCT, -Ăadj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. (Sursa: DN )
REFLÉCT, -Ăadj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) (Sursa: MDN )
REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex. (Sursa: Sinonime )
refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte (Sursa: Ortografic )
