REDUNDÁNT, -Ă,redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -a adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant. (Sursa: DEX '98 )
REDUNDÁNȚĂ,redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance. (Sursa: DEX '98 )
REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant (Sursa: NODEX )
REDUNDÁNȚĂ ~ef. 1) Defect stilistic constând în abundența inutilă de cuvinte și expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informație la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanței] /<engl. redundancy, fr. redondance (Sursa: NODEX )
REDUNDÁNT, -Ăadj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans]. (Sursa: DN )
REDUNDÁNȚĂs.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență]. (Sursa: DN )
REDUNDÁNT, -Ăadj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant) (Sursa: MDN )
REDUNDÁNȚĂs. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance) (Sursa: MDN )
REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil. (Sursa: Sinonime )
REDUNDÁNȚĂ s. v. inutilitate. (Sursa: Sinonime )
redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte (Sursa: Ortografic )
redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe (Sursa: Ortografic )
