RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber. (Sursa: DEX '98 )
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber]. (Sursa: DN )
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber) (Sursa: MDN )
RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi. (Sursa: Sinonime )
recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză (Sursa: Ortografic )
| recurba verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) recurba | recurbare | recurbat | recurbând | singular | plural |
| recurbează | recurbați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | recurbez | (să) recurbez | recurbam | recurbai | recurbasem |
| a II-a (tu) | recurbezi | (să) recurbezi | recurbai | recurbași | recurbaseși |
| a III-a (el, ea) | recurbează | (să) recurbeze | recurba | recurbă | recurbase |
| plural | I (noi) | recurbăm | (să) recurbăm | recurbam | recurbarăm | recurbaserăm, recurbasem* |
| a II-a (voi) | recurbați | (să) recurbați | recurbați | recurbarăți | recurbaserăți, recurbaseți* |
| a III-a (ei, ele) | recurbează | (să) recurbeze | recurbau | recurbară | recurbaseră |
* Formă nerecomandată
