RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
reculá vb., ind. prez. 3 sg. reculeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
A RECULÁ pers. 3 ~eáză intranz. tehn. (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Arma a reculat . /<fr. reculer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
recula verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) recula recula re recula t reculâ nd singular plural reculea ză recula ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) recule z (să) recule z recula m recula i recula sem a II-a (tu) recule zi (să) recule zi recula i recula și recula seși a III-a (el, ea) reculea ză (să) recule ze recula reculă recula se plural I (noi) reculă m (să) reculă m recula m recula răm recula serăm, recula sem* a II-a (voi) recula ți (să) recula ți recula ți recula răți recula serăți, recula seți* a III-a (ei, ele) reculea ză (să) recule ze recula u recula ră recula seră
* Formă nerecomandată
