Dex.Ro Mobile
RÉCTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur. (Sursa: DEX '98 )

RÉCTOR s.m. Conducător al unei universități sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele țări din Apus) Conducător al unei școli medii; grad deținut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur]. (Sursa: DN )

RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor) (Sursa: MDN )

réctor s. m., pl. réctori (Sursa: Ortografic )

RÉCTOR ~i m. Conducător al unei instituții de învățământ superior. /<lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rector   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rector rectorul
plural rectori rectorii
genitiv-dativ singular rector rectorului
plural rectori rectorilor
vocativ singular
plural