RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite]. (Sursa: DN )
RECTÍTĂ s. f. inflamație a rectului; proctită. (< fr. rectite) (Sursa: MDN )
RECTÍTĂ s. (MED.) proctită. (Sursa: Sinonime )
| rectită substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rectită | rectita |
| plural | rectite | rectitele |
| genitiv-dativ | singular | rectite | rectitei |
| plural | rectite | rectitelor |
| vocativ | singular | rectită, rectito |
| plural | rectitelor |
