RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal. (Sursa: DEX '98 )
RECTÁL, -Ă adj. Referitor la rect, al rectului. [< fr. rectal]. (Sursa: DN )
RECTÁL, -Ă adj. referitor la rect. (< fr. rectal) (Sursa: MDN )
rectál adj. m., pl. rectáli; f. sg. rectálă, pl. rectále (Sursa: Ortografic )
RECTÁL ~ă (~i, ~e) anat. Care ține de rect; propriu rectului. /<fr. rectal (Sursa: NODEX )
| rectal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rectal | rectalul | rectală | rectala |
| plural | rectali | rectalii | rectale | rectalele |
| genitiv-dativ | singular | rectal | rectalului | rectale | rectalei |
| plural | rectali | rectalilor | rectale | rectalelor |
| vocativ | singular | rectalule | rectalo |
| plural | rectalilor | rectalelor |
