Dex.Ro Mobile
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut. (Sursa: DEX '98 )

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut]. (Sursa: DN )

RECRÚT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut) (Sursa: MDN )

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc. (Sursa: Sinonime )

RECRÚT s. v. debutant, începător. (Sursa: Sinonime )

recrút (recrúți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut). (Sursa: DER )

recrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúți (Sursa: Ortografic )

RECRÚT ~ți m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
recrut   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recrut recrutul
plural recruți recruții
genitiv-dativ singular recrut recrutului
plural recruți recruților
vocativ singular
plural