RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RECRIMINÁRE s.f. Acuzație, mustrare ca răspuns la altă acuzație, la altă mustrare. [După fr. récrimination]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RECRIMINÁRE s. recriminație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

recrimináre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. recriminării; pl. recriminări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A RECRIMINÁ ~éz tranz. rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. récriminer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. și pl. recrimineáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard