RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma. (Sursa: DEX '98 )
RECONFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. [< reconfirma]. (Sursa: DN )
reconfirmáre s. f. confirmare (Sursa: Ortografic )
RECONFIRMÁ, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer. (Sursa: DEX '98 )
A RECONFIRMÁ reconfírm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma (Sursa: NODEX )
RECONFIRMÁ vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconfírm. / cf. fr. reconfirmer]. (Sursa: DN )
RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer) (Sursa: MDN )
reconfirmá vb., ind. prez. 1sg. reconfírm, 3 sg. și pl. reconfírmă (Sursa: Ortografic )
| reconfirma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) reconfirma | reconfirmare | reconfirmat | reconfirmând | singular | plural |
| reconfirmă | reconfirmați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | reconfirm | (să) reconfirm | reconfirmam | reconfirmai | reconfirmasem |
| a II-a (tu) | reconfirmi | (să) reconfirmi | reconfirmai | reconfirmași | reconfirmaseși |
| a III-a (el, ea) | reconfirmă | (să) reconfirme | reconfirma | reconfirmă | reconfirmase |
| plural | I (noi) | reconfirmăm | (să) reconfirmăm | reconfirmam | reconfirmarăm | reconfirmaserăm, reconfirmasem* |
| a II-a (voi) | reconfirmați | (să) reconfirmați | reconfirmați | reconfirmarăți | reconfirmaserăți, reconfirmaseți* |
| a III-a (ei, ele) | reconfirmă | (să) reconfirme | reconfirmau | reconfirmară | reconfirmaseră |
* Formă nerecomandată
| reconfirmare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reconfirmare | reconfirmarea |
| plural | reconfirmări | reconfirmările |
| genitiv-dativ | singular | reconfirmări | reconfirmării |
| plural | reconfirmări | reconfirmărilor |
| vocativ | singular | reconfirmare, reconfirmareo |
| plural | reconfirmărilor |
