RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura. (Sursa: DEX '98 )
reconfiguráre s. f., g.-d. art. reconfigurării; pl. reconfigurări (Sursa: Ortografic )
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. (Rar) A lua o nouă formă. – Re1- + configura. (Sursa: DEX '98 )
reconfigurá vb., ind. prez. 3 sg. reconfigureáză (Sursa: Ortografic )
| reconfigura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) reconfigura | reconfigurare | reconfigurat | reconfigurând | singular | plural |
| reconfigurează | reconfigurați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | reconfigurez | (să) reconfigurez | reconfiguram | reconfigurai | reconfigurasem |
| a II-a (tu) | reconfigurezi | (să) reconfigurezi | reconfigurai | reconfigurași | reconfiguraseși |
| a III-a (el, ea) | reconfigurează | (să) reconfigureze | reconfigura | reconfigură | reconfigurase |
| plural | I (noi) | reconfigurăm | (să) reconfigurăm | reconfiguram | reconfigurarăm | reconfiguraserăm, reconfigurasem* |
| a II-a (voi) | reconfigurați | (să) reconfigurați | reconfigurați | reconfigurarăți | reconfiguraserăți, reconfiguraseți* |
| a III-a (ei, ele) | reconfigurează | (să) reconfigureze | reconfigurau | reconfigurară | reconfiguraseră |
* Formă nerecomandată
| reconfigurare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reconfigurare | reconfigurarea |
| plural | reconfigurări | reconfigurările |
| genitiv-dativ | singular | reconfigurări | reconfigurării |
| plural | reconfigurări | reconfigurărilor |
| vocativ | singular | reconfigurare, reconfigurareo |
| plural | reconfigurărilor |
