RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RECONDIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

recondiționáre s. f. condiționáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A RECONDIȚIONÁ ~éz tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recon-diționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RECONDIȚIONÁRE ~ări f. Restabilire a unui sistem tehnic deteriorat sau uzat pentru ca acesta să poată fi utilizat din nou. [Sil. -ți-o-] /v. a recondiționa (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

recondiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționéz, 3 sg. și pl. recondiționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționéze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard