RECONCILIÉRE,reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia. (Sursa: DEX '98 )
RECONCILIÉREs.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia]. (Sursa: DN )
RECONCILIÉRE s. v. împăcare. (Sursa: Sinonime )
reconciliére s. f. conciliere (Sursa: Ortografic )
RECONCILIÁ,reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. reconcilier. (Sursa: DEX '98 )
A RECONCILIÁ ~éztranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier (Sursa: NODEX )
A SE RECONCILIÁ se ~ázăintranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier (Sursa: NODEX )
RECONCILIÁvb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier]. (Sursa: DN )
RECONCILIÁvb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier) (Sursa: MDN )
