RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf.-tor. (Sursa: DEX '98 )
RECOMPENSATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care recompensează. [Var. recompensatoriu, -ie adj. / cf. it. recompensatore, lat.med. recompensator]. (Sursa: DN )
recompensatór adj. m., pl. recompensatóri; f. sg. și pl. recompensatoáre (Sursa: Ortografic )
| recompensator adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | recompensator | recompensatorul | recompensatoare | recompensatoarea |
| plural | recompensatori | recompensatorii | recompensatoare | recompensatoarele |
| genitiv-dativ | singular | recompensator | recompensatorului | recompensatoare | recompensatoarei |
| plural | recompensatori | recompensatorilor | recompensatoare | recompensatoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
