RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RECHIZÍȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

RECHIZÍȚIE s. (înv.) recrutație. (~ în timp de război.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rechizíție s. f. (sil. -ți-e), art. rechizíția (sil. -ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RECHIZÍȚIE ~i f. Măsură excepțională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetățenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. [G.-D. rechiziției] /<fr. réquisition, germ. Requisition (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard