RECHÍN,rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus).2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin. (Sursa: DEX '98 )
RECHÍNs.m.1. Pește marin răpitor cu trupul fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. [< fr. requin]. (Sursa: DN )
RECHÍNs. m. 1. pește marin răpitor, fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (fig.) om lacom și lipsit de scrupule. (< fr. requin) (Sursa: MDN )
RECHÍN s. (IHT.) scal. (Sursa: Sinonime )
rechín (rechíni), s. m. – Pește marin răpitor. Fr. requin. (Sursa: DER )
rechín s. m., pl. rechíni (Sursa: Ortografic )
RECHÍN ~im. 1) Pește marin răpitor, cu corpul acoperit de solzi mărunți și aspri și cu gura situată pe partea inferioară a capului. 2) fig. Om lacom, hrăpăreț, lipsit de scrupule. /<fr. requin (Sursa: NODEX )
