Dex.Ro Mobile
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema. (Sursa: DEX '98 )

rechemáre s. f. chemare (Sursa: Ortografic )

RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re1- + chema. (Sursa: DEX '98 )

A RECHEMÁ rechém tranz. 1) A chema din nou. ~ în armată. 2) A chema înapoi. ~ un ambasador. 3) fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. /re- + a chema (Sursa: NODEX )

RECHEMÁ vb. v. evoca. (Sursa: Sinonime )

rechemá vb., ind. prez. 1 sg. rechém, 3 sg. și pl. recheámă; conj. prez. 3 sg. și pl. rechéme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
rechema   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rechema rechemare rechemat rechemând singular plural
rechea rechemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rechem (să) rechem rechemam rechemai rechemasem
a II-a (tu) rechemi (să) rechemi rechemai rechemași rechemaseși
a III-a (el, ea) rechea (să) recheme rechema rechemă rechemase
plural I (noi) rechemăm (să) rechemăm rechemam rechemarăm rechemaserăm, rechemasem*
a II-a (voi) rechemați (să) rechemați rechemați rechemarăți rechemaserăți, rechemaseți*
a III-a (ei, ele) rechea (să) recheme rechemau rechema rechemaseră
* Formă nerecomandată

rechemare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rechemare rechemarea
plural rechemări rechemările
genitiv-dativ singular rechemări rechemării
plural rechemări rechemărilor
vocativ singular rechemare, rechemareo
plural rechemărilor