RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste]. (Sursa: DN )
recepționíst s. m., pl. recepționíști (Sursa: Ortografic )
| recepționist substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | recepționist | recepționistul | recepționistă | recepționista |
| plural | recepționiști | recepționiștii | recepționiste | recepționistele |
| genitiv-dativ | singular | recepționist | recepționistului | recepționiste | recepționistei |
| plural | recepționiști | recepționiștilor | recepționiste | recepționistelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
