RECAPITULÁRE,recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula. (Sursa: DEX '98 )
RECAPITULÁREs.f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse; (p. ext.) sintetizare, rezumare. ♦ Rememorare. [< recapitula]. (Sursa: DN )
RECAPITULÁRE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.)2. re-petare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei pentru examen.) (Sursa: Sinonime )
recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări (Sursa: Ortografic )
RECAPITULÁ,recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler. (Sursa: DEX '98 )
A RECAPITULÁ ~éz tranz. (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând și punând accentul pe momentele esențiale (pentru a ține mai bine minte); a rezuma. /<fr. récapituler, lat. recapitulare (Sursa: NODEX )
RECAPITULÁvb. I. tr. A reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr. récapituler]. (Sursa: DN )
RECAPITULÁvb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr. récapituler) (Sursa: MDN )
RECAPITULÁ vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse până acum.)2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.) (Sursa: Sinonime )
recapitulá vb., ind. prez. 1 sg. recapituléz, 3 sg. și pl. recapituleáză (Sursa: Ortografic )
