- A aduce (pe cineva) la viață = a face (pe cineva) să-și recapete cunoștința, sănătatea; a însănătoși
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re1- + căpăta. (Sursa: DEX '98 )
A RECĂPĂTÁ recápăt tranz. A căpăta din nou; a redobândi; a recâștiga; a recupera. /re- + a căpăta (Sursa: NODEX )
RECĂPĂTÁ vb. a recâștiga, a recupera, a redobândi. (Și-a ~ forțele pierdute.) (Sursa: Sinonime )
recăpătá vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 3 sg. și pl. recápătă (Sursa: Ortografic )
| recăpăta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) recăpăta | recăpătare | recăpătat | recăpătând | singular | plural |
| recapătă | recăpătați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | recapăt | (să) recapăt | recăpătam | recăpătai | recăpătasem |
| a II-a (tu) | recapeți | (să) recapeți | recăpătai | recăpătași | recăpătaseși |
| a III-a (el, ea) | recapătă | (să) recapete | recăpăta | recăpătă | recăpătase |
| plural | I (noi) | recăpătăm | (să) recăpătăm | recăpătam | recăpătarăm | recăpătaserăm, recăpătasem* |
| a II-a (voi) | recăpătați | (să) recăpătați | recăpătați | recăpătarăți | recăpătaserăți, recăpătaseți* |
| a III-a (ei, ele) | recapătă | (să) recapete | recăpătau | recăpătară | recăpătaseră |
* Formă nerecomandată
