Dex.Ro Mobile
RECAMIÉR s. n. studio (2). (cf./doamna de/ Récamier) (Sursa: MDN )

!recamiér (-mi-er) s. n., pl. recamiére (Sursa: DOOM 2 )

recamiér s. n. [-mier pron. fr. -mie], pl. recamiéruri (Sursa: Ortografic )

RÉCAMIER [rekamié], Jeanne-Françoise-Julie Adelaïde, Mme (1778-1849), femeie de litere franceză, fiica unui prosper bancher, celebră pentru frumusețe și spirit. Personalitate de vastă cultură, antibonapartistă, a ținut la Paris un salon frecventat de primii exponenți ai opoziției liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau ș.a.). În dizgrația (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilată (1811) în Italia; după căderea împăratului și-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta având un specific literar. Prietenă cu Chateaubriand. Corespondență; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stäel, i-a creat portretul literar în romanul „Corinne”. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
recamier   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recamier recamierul
plural recamiere recamierele
genitiv-dativ singular recamier recamierului
plural recamiere recamierelor
vocativ singular
plural