RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Re1- + calibra. Cf. fr. recalibrage. (Sursa: DEX '98 )
RECALIBRÁ vb. I. tr. A calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). [< fr. recalibrer]. (Sursa: DN )
RECALIBRÁ vb. tr. a calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). (< fr. recalibrer) (Sursa: MDN )
recalibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. recalibréz, 3 sg. și pl. recalibreáză (Sursa: Ortografic )
| recalibra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) recalibra | recalibrare | recalibrat | recalibrând | singular | plural |
| recalibrează | recalibrați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | recalibrez | (să) recalibrez | recalibram | recalibrai | recalibrasem |
| a II-a (tu) | recalibrezi | (să) recalibrezi | recalibrai | recalibrași | recalibraseși |
| a III-a (el, ea) | recalibrează | (să) recalibreze | recalibra | recalibră | recalibrase |
| plural | I (noi) | recalibrăm | (să) recalibrăm | recalibram | recalibrarăm | recalibraserăm, recalibrasem* |
| a II-a (voi) | recalibrați | (să) recalibrați | recalibrați | recalibrarăți | recalibraserăți, recalibraseți* |
| a III-a (ei, ele) | recalibrează | (să) recalibreze | recalibrau | recalibrară | recalibraseră |
* Formă nerecomandată
