RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance. (Sursa: DEX '98 )
RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance]. (Sursa: DN )
RECALCITRÁNȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance) (Sursa: MDN )
RECALCITRÁNȚĂ s. v. indisciplină, încăpățî-nare, îndărătnicie, neascultare, nedis-ciplină, nesupunere. (Sursa: Sinonime )
recalcitránță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe (Sursa: Ortografic )
RECALCITRÁNȚĂ ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpățânare. /<fr. récalcitrance (Sursa: NODEX )
| recalcitranță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | recalcitranță | recalcitranța |
| plural | recalcitranțe | recalcitranțele |
| genitiv-dativ | singular | recalcitranțe | recalcitranței |
| plural | recalcitranțe | recalcitranțelor |
| vocativ | singular | recalcitranță, recalcitranțo |
| plural | recalcitranțelor |
