Dex.Ro Mobile
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima. (Sursa: DEX '98 )

REANIMÁRE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima]. (Sursa: DN )

REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima) (Sursa: MDN )

REANIMÁRE s. 1. (MED.) reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsu-flețire. (Sursa: Sinonime )

reanimáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări (Sursa: Ortografic )

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re1- + anima (după fr. réanimer). (Sursa: DEX '98 )

A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima (Sursa: NODEX )

REANIMÁRE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima (Sursa: NODEX )

REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare]. (Sursa: DN )

REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer) (Sursa: MDN )

REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți. (Sursa: Sinonime )

reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
reanima (1 -nim)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reanima reanimare reanimat reanimând singular plural
reani reanimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reanim (să) reanim reanimam reanimai reanimasem
a II-a (tu) reanimi (să) reanimi reanimai reanimași reanimaseși
a III-a (el, ea) reani (să) reanime reanima reanimă reanimase
plural I (noi) reanimăm (să) reanimăm reanimam reanimarăm reanimaserăm, reanimasem*
a II-a (voi) reanimați (să) reanimați reanimați reanimarăți reanimaserăți, reanimaseți*
a III-a (ei, ele) reani (să) reanime reanimau reanima reanimaseră
* Formă nerecomandată

reanima (1 -nimez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reanima reanimare reanimat reanimând singular plural
reanimea reanimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reanimez (să) reanimez reanimam reanimai reanimasem
a II-a (tu) reanimezi (să) reanimezi reanimai reanimași reanimaseși
a III-a (el, ea) reanimea (să) reanimeze reanima reanimă reanimase
plural I (noi) reanimăm (să) reanimăm reanimam reanimarăm reanimaserăm, reanimasem*
a II-a (voi) reanimați (să) reanimați reanimați reanimarăți reanimaserăți, reanimaseți*
a III-a (ei, ele) reanimea (să) reanimeze reanimau reanima reanimaseră
* Formă nerecomandată

reanimare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reanimare reanimarea
plural reanimări reanimările
genitiv-dativ singular reanimări reanimării
plural reanimări reanimărilor
vocativ singular reanimare, reanimareo
plural reanimărilor