REABILITÁT, -Ă,reabilitați, -te, adj. Care a obținut reabilitarea. [Pr.: re-a-] – V. reabilita. (Sursa: DEX '98 )
REABILITÁ,reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter. (Sursa: DEX '98 )
A REABILITÁ ~éztranz. 1) A face să se reabiliteze. 2) jur. A repune în drepturile de care a fost lipsit. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter (Sursa: NODEX )
A SE REABILITÁ mă ~ézintranz. A-și recăpăta prestigiul știrbit, buna reputație. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter (Sursa: NODEX )
REABILITÁvb. I.1.tr., refl. A(-și) restabili prestigiul știrbit. 2.tr. A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3.tr. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. réhabiliter]. (Sursa: DN )
REABILITÁvb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter) (Sursa: MDN )
reabilitá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabilitéz, 3 sg. și pl. reabiliteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reabilitéze (Sursa: Ortografic )
