RAȘCHETÁRE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RAȘCHETÁRE s.f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. [< rașcheta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

rașchetáre s. f., g.-d. art. rașchetării; pl. rașchetări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard