Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

RĂZLEȚÍ, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăți. (Sursa: DEX '98 )

A RĂZLEȚÍ ~ésc tranz. A face să se răzlețească. /răz- + a lăți (Sursa: NODEX )

A SE RĂZLEȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (de-spre ființe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcții diferite; a se împrăștia; a se risipi. /răz- + a se lăți (Sursa: NODEX )

RĂZLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care este situat aparte; despărțit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~ețe. 2) Care rătăcește din loc în loc; în stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprimă dezorientare; rătăcit. /v. a (se) răzleți (Sursa: NODEX )

RĂZLÉȚ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadicește. (Apare ~.) (Sursa: Sinonime )

RĂZLEȚÍ vb. 1. a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăștia. 4. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) (Sursa: Sinonime )

A (se) răzleți ≠ a (se) uni (Sursa: Antonime )

A răzleți ≠ a împreuna, a grămădi (Sursa: Antonime )

A se răzleți ≠ a se grămădi (Sursa: Antonime )

Răzleț ≠ împreună (Sursa: Antonime )

răzléț adj. m., pl. răzléți; f. sg. răzleáță, pl. răzléțe (Sursa: Ortografic )

răzlețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețésc, imperf. 3 sg. răzlețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzlețeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
răzleț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răzleț răzlețul răzleață răzleața
plural răzleți răzleții răzlețe răzlețele
genitiv-dativ singular răzleț răzlețului răzlețe răzleței
plural răzleți răzleților răzlețe răzlețelor
vocativ singular
plural

răzleți   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) răzleți răzlețire răzlețit răzlețind singular plural
răzlețește răzlețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răzlețesc (să) răzlețesc răzlețeam răzleții răzlețisem
a II-a (tu) răzlețești (să) răzlețești răzlețeai răzlețiși răzlețiseși
a III-a (el, ea) răzlețește (să) răzlețească răzlețea răzleți răzlețise
plural I (noi) răzlețim (să) răzlețim răzlețeam răzlețirăm răzlețiserăm, răzlețisem*
a II-a (voi) răzlețiți (să) răzlețiți răzlețeați răzlețirăți răzlețiserăți, răzlețiseți*
a III-a (ei, ele) răzlețesc (să) răzlețească răzlețeau răzleți răzlețiseră
* Formă nerecomandată