A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință
A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva)
A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna
A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva
A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință
A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar
RĂZBUNÁ,răzbún, vb. I. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăștia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun. (Sursa: DEX '98 )
A RĂZBUNÁ răzbúntranz. (acte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. ~ rușinea îndurată. /răz- + bun (Sursa: NODEX )
A SE RĂZBUNÁ mă răzbúnintranz. 1) A-și da satisfacție; a-și face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba în bine; a se însenina. /răz- + bun (Sursa: NODEX )
RĂZBUNÁ vb. 1. (înv.) a se izbândi. (S-a ~ crunt pe el.)2. (înv.) a răscumpara. (A ~ sângele celui ucis.)3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ rușinea îndurată.) (Sursa: Sinonime )
