RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RÂVNĂ ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduință deosebită; zel. /v. a râvni (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RÂVNĂ s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoință. 5. v. aspirație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RÂVNĂ s. v. chef, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, deochetură, deochi, descântec, dispoziție, dorință, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioșenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voință, vrajă, vrăjitorie, vrere. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard