RAVÉNĂ, ravene, s. f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, instabili. – Din fr. ravin. (Sursa: DEX '98 )
RAVÉNĂ s.f. Vale de eroziune săpată de un torent. [Var. ravină s.f. / < fr. ravine]. (Sursa: DN )
RAVÉNĂ s. f. vale de eroziune săpată de un torent. (< fr. ravin) (Sursa: MDN )
ravénă s. f., g.-d. art. ravénei; pl. ravéne (Sursa: Ortografic )
RAVÉNĂ ~e f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie. /<fr. ravin (Sursa: NODEX )
RAVENÁ vb. tr. (despre apele de șiroire, puhoaie, torenți) a roade, a săpa șanțuri de diferite dimensiuni. (< fr. raviner) (Sursa: MDN )
ravená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raveaneáză (Sursa: Ortografic )
| ravena verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ravena | ravenare | ravenat | ravenând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | ravenează | (să) raveneze | ravena | ravenă | ravenase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | ravenează | (să) raveneze | ravenau | ravenară | ravenaseră |
| ravenă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ravenă | ravena |
| plural | ravene | ravenele |
| genitiv-dativ | singular | ravene | ravenei |
| plural | ravene | ravenelor |
| vocativ | singular | ravenă, raveno |
| plural | ravenelor |
