RĂUTÁTE, (2, 3) răutăți, s. f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ◊ Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [Pr.: -ră-u-] – Rău + suf. -ătate.. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RĂUTÁTE ~ăți f. 1) Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora. ◊ Cu ~ în mod răuvoitor; cu dușmănie. 2) Acțiune prin care se face cuiva un rău; faptă rea. Vorbe pline de ~. ◊ Capul ~ăților persoană care plănuiește și face fapte rele. 3) fig. Persoană care produce altora neplăceri; om rău. 4) la pl. Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [G.-D. răutății; Sil. ră-u-] /rău + suf. ~tate (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RĂUTÁTE s. 1. (livr.) maliție, malițiozitate, (înv. și reg.) răime, răință, (reg.) zăcășeală, zăcășie, (înv.) răire, (fig.) fiere, venin. (~ unei persoane; vorbă plină de ~.) 2. asprime, barbarie, brutali-tate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) câinie, câinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crâncenie, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RĂUTÁTE s. v. belea, bucluc, cusur, dandana, defect, deficiență, epilepsie, imperfecțiune, insuficiență, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, păcat, pocinog, rău, scădere, slăbiciune, supărare, viciu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Răutate ≠ blândețe, bunătate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

răutáte s. f. (sil. ră-u-), g.-d. art. răutății; pl. răutăți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard