RATIFICÁRE,ratificări, s. f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. – V. ratifica. (Sursa: DEX '98 )
RATIFICÁREs.f. Acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificație. ♦ Acțiune juridică prin care un stat își însușește prin intermediul organelor sale competente un tratat internațional. ◊ Instrument de ratificare = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. [< ratifica]. (Sursa: DN )
RATIFICÁREs. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica) (Sursa: MDN )
RATIFICÁRE s. v. confirmare. (Sursa: Sinonime )
ratificáre s. f., g.-d. art. ratificării; pl. ratificări (Sursa: Ortografic )
RATIFICÁ,ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier. (Sursa: DEX '98 )
A RATIFICÁ ratífictranz. (tratate, con-venții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratifi-care, fr. ratifier (Sursa: NODEX )
RATIFICÁvb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier]. (Sursa: DN )
RATIFICÁvb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare) (Sursa: MDN )
RATIFICÁ vb. v. confirma. (Sursa: Sinonime )
ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică (Sursa: Ortografic )
